MÂNDRIȘÓR, -OÁRĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mândrișór s. m., pl. mândrișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mândrișoáră s. f., g.-d. art. mândrișoárei; pl. mândrișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink