Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mâneca (verb) , mânecat (adjectiv)   
MÂNECÁT s. n. Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNECÁT n. 1) v. A MÂNECA. 2) Zorii zilei. ◊ Pe (la) ~e dimineața foarte devreme. /v. a mâneca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÂNECÁT s. v. mânecare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânecát2, mânecátă, adj. (înv.) care s-a sculat în zori.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mânecát s. n., pl. mânecáte (în loc. de ~, la ~, pe ~)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MÂNECÁ mânec intranz. pop. 1) A se scula în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca dis-de-dimineață. /<lat. manicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÂNECĂ DE VÂNT s. v. manșă de vânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mânecá vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 3 sg. și pl. mânecă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)