MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [Var.: (înv. și reg.) mângâitór, -oáre adj.] [Pr.: -gâ-ie-] – Mângâia + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNGÂIETÓR adj. 1. alintător, dezmierdător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~oare.) 2. v. afec-tuos. 3. v. consolator. 4. v. încântător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mângâietor ≠ nemângîietor, nemângîios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mângâietór adj. m., pl. mângâietóri; f. sg. și pl. mângâietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNGÂIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care mângâie; alintător; dezmierdător. Părinți ~ori. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; dezmierdător; alintător. Voce ~oare. Gest ~. 3) Care produce mângâiere. Veste ~oare. /a mângâia + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink