MÂNJITÚRĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mânjitúră s. f., g.-d. art. mânjitúrii; pl. mânjitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink