MÂNĂTÁRCĂ, mânătărci, s. f. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, foarte bombată, de culoare brună-gălbuie și cu piciorul solid, de obicei umflat la bază; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNĂTÁRCĂ s. v. hrib.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânătárcă s. f., g.-d. art. mânătărcii; pl. mânătărci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNĂTÁRCĂ ~ărci f. Ciupercă comestibilă cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie; hrib. /<bg. manatarka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÂNĂTARCĂ URSEÁSCĂ s v. pita-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink