mârcezí, mârcezésc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veșteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂRCED adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂRCED s. v. pojar, rujeolă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mîrced (-dă), adj. – Veștejit, ofilit. Lat. marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veșteji); mîrcaviță (var. mîlcaviță, mălcaviță), s. f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s. n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mârced adj. m., pl. mârcezi; f. sg. mârcedă, pl. mârcede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink