Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mârâi (verb tranzitiv) , mârâire (substantiv feminin)   
MÂRÂÍRE, mârâiri, s. f. Acțiunea de a mârâi și rezultatul ei. [Pr.: -râ-i-] – V. mârâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mârâíre s. f., g.-d. art. mârâírii; pl. mârâíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂRÂÍ, mấrâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulțumirea. 2. Fig. (Despre oameni; peior.) A vorbi neclar, printre dinți, manifestând nemulțumire, enervare. ♦ Tranz. A spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulțumit. – Mâr + suf. -âi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MÂRÂÍ mârâi 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete aspre, guturale, ce denotă iritarea; a face „mâr”; a hârâi. 2) fig. fam. (despre oameni) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a boscorodi; a bodogăni; a mormăi; a bolborosi; a bălmăji. 3) fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbușit; a scânci. 2. tranz. fam. A spune în silă, pe un ton posac. /mâr + suf. ~âi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÂRÂÍ vb. v. bombăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mârâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. mârâie, imperf. 3 sg. mârâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)