MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂRÂITÚRĂ s. v. mârâit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink