Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau È™ef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de È™ef tătar); mîrzăcie, s. f. (nobleÈ›e tătară). Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink