MĂIESTRÉȚ, -EÁȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu măiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (1). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -eț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
măiestréț adj. m., pl. măiestréți; f. sg. măiestreáță, pl. măiestréțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink