MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mănușár (persoană) s. m., pl. mănușári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mănușár (obiect) s. n., pl. mănușáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂNUȘÁR1 ~i 1) Persoană care confecționează mănuși. 2) Vânzător de mănuși. /mănușă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂNUȘÁR2 ~e n. Mănușă de protecție de care se folosesc unele categorii de muncitori. /mănușă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink