MĂRGĂRÍNT s. m. v. mărgărit1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
mărgărít (mărgărínt) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl. mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink