MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRINIMÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mărinimie ≠ avariție, zgârcenie, meschinărie, zgârcenie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink