MĂRIÚȚĂ, măriuțe, s. f. 1. (Entom.; reg.) Buburuză. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -ri-u-] – Cf. n. pr. Măriuța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRIÚȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, nevăstuică, vaca-dom-nului, zvârlugă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măriúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. măriúței; pl. măriúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink