MĂSCĂREÁLĂ, măscăreli, s. f. (Reg.) Batjocură, ocară. – Măscări + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
măscăreálă s. f., g.-d. art. mascărélii; pl. măscăréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂSCĂREÁLĂ ~éli f. 1) Lucrare de artă lipsită de valoare; mâzgălitură. 2) fig. Defăimare a cuiva; batjocură. /a măscări + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink