MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂSCĂRICIÚNE s. v. bufonerie, caraghio-slâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, p*********e, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măscăriciúne s. f., g.-d. art. măscăriciúnii; pl. măscăriciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink