MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂSELÁR s. v. ciumăfaie, laur, măselariță, sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măselár (bot.) s. m., pl. măselári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink