MĂSELÁRIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță (Hyoscyamus niger). – Măsea + suf. -ariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂSELÁRIȚĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniță, măsălniță, măselar, nebunariță, nebunăriță, sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂSELÁRIȚĂ s. v. rostopască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măselaríță s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
măseláriță s. f., g.-d. art. măseláriței; pl. măselárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂSELÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase, inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; nebunariță. /măsea + suf. ~ariță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink