MĂSLUITÓR, -OÁRE, măsluitori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsluiește cărțile de joc. ♦ P. gener. falsificator, trișor. [Pr.: -lu-i-] – Măslui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂSLUITÓR s. falsificator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măsluitór s. m. (sil. -lu-i-), pl. măsluitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂSLUITÓR ~i m. 1) Persoană care măsluiește cărțile de joc; trișor. 2) Persoană care măsluiește faptele pentru a trage foloase personale; mistificator. [Sil. -lu-i-] /a măslui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
măsluitoáre s. f. (sil. -lu-i-), g.-d. art. măsluitoárei; pl. măsluitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink