Dex măsurat

MĂSURÁT¹ s. n. Măsurare. – V. măsura.

MĂSURÁT², -Ă, măsurați, -te, adj. 1. (Despre corpuri, fenomene, dimensiuni) Determinat, evaluat. 2. Limitat, mărginit. 3. Fig. Moderat, cumpătat, cu măsură. ♦ (Despre pași, mers etc.) Domol, tacticos. – V. măsura.

MĂSURÁT adj. 1. v. limitat. 2. v. calculat. 3. v. domol. 4. cumpănit, tacticos. (Cu gesturi ~.)

MĂSURÁT adj. v. reținut, rezervat.

MĂSURÁT s. v. măsurare.

măsurát s. n.

MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ◊ Expr. (Reg.) A-i măsura cuiva vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește nedeslușit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. și tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.

A MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeași speță. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximație, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenție. 2) (spații, distanțe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare

A SE MĂSURÁ mă măsór intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o probă (intelectuală, de forță fizică etc.). /<lat. mensurare

MĂSURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂSURA. 2) Care are dimensiuni sau valori limitate; mărginit. 3) (despre persoane) Care vădește modestie și echilibru în purtare; care nu admite excese; cumpătat. 4) (despre acțiuni) Care nu întrece măsura; cumpătat. /v. a măsura

MĂSURÁ vb. 1. v. calcula. 2. v. evalua. 3. v. examina. 4. v. parcurge. 5. v. întrece. 6. v. lupta. 7. v. compara.

MĂSURÁ vb. v. chibzui, cântări.

MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferință, perimetru.

măsurá vb., ind. prez. 1 sg. măsór, 3 sg. și pl. măsoáră