MĂTURÁR, măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
măturár s. m., pl. măturári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂTURÁR ~i m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink