MĂZĂRÍCHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂZĂRÍCHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade măzăriche.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂZĂRÍCHE s. v. bob-de-țarină, cisticercoză, indrușaim, lintea-pratului, năut, sângele-voiniculul, trichinoză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂZĂRICHE-NEÁGRĂ s. v. orăstică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂZĂRICHEA-CÚCULUI s. v. mălurici, orăstică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măzăríche-neágră (bot.) s. f. (sil. -gră), g.-d. art. măzăríchii-négre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
măzăríchea-cúcului (bot.) s. f., g.-d. art. măzăríchii-cúcului
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink