NACAFÁ, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale] – Din tc. nafaka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nacafá s. f., art. nacafáua, g.-d. art. nacafálei; pl. nacafále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink