NAIVITÁTE, (2) naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovăție, ingenuitate, candoare. 2. (Peior.) Lipsă de maturitate în judecată și în comportare; p. ext. vorbă, faptă, atitudine de om naiv (2). [Pr.: na-i-] – Din fr. naïveté.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAIVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare. 2. (La pl.) Atitudini, vorbe de om naiv; copilărie, prostie. [Pron. na-i-. / cf. fr. naïveté].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare. 2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie. (< fr. naïveté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NAIVITÁTE s. 1. v. ingenuitate. 2. v. credulitate. 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. v. copilărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naivitáte s. f. (sil. na-i-), g.-d. art. naivității; pl. naivități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAIVITÁTE ~ăți f. 1) Caracter naiv. 2) Li-psă de maturitate în judecată sau în comportare. 3) Vorbă, faptă sau atitudine specifică unui om naiv. A spune ~ăți. [G.-D. naivității; Sil. na-i-] /<fr. naïveté
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink