NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Înv. și reg.) Clădire cu toate dependințele ei; p. restr. dependință, acaret. – Din sl. namĕstije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAMÉSTIE s. v. acaret, dependință, gospo-dărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naméstie s. f. (sil. -ti-e), art. naméstia (sil. -ti-a), g.-d. art. naméstiei; pl. naméstii, art. naméstiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
năméstie (-ii), s. f. – Subordonare, oportunitate. – Var. nemestie. Sl. namĕstije, din mjesto „loc” (Cihac, II, 209; Berneker, II, 52). – Der. nămestenie, s. f. (accesoriu), cf. sb. namestenie „instalație” (Scriban); namesnic (var. namestnic, nemes(t)nic), s. m. (substitut, ajutor, vicar), din sl. namĕstĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink