NAMIÁZĂ, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAMIÁZĂ s. v. amiază, prânz, zenit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
namiáză s. f. (sil. -mia-), g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink