NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat și la noi. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoléon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAPOLEÓN s.m. Veche monedă franceză de aur, care avea imprimat chipul împăratului Napoleon al III-lea. [Pron. -le-on. / < fr. napoléon, cf. Napoleon – împărat al Franței între 1852 și 1870].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAPOLEÓN s. m. 1. veche monedă franceză de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea. 2. varietate de mere sau de pere, de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă. ◊ varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui. (< fr. napoléon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
napoleón (monedă) s. m. (sil. -le-on), pl.napoleóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Napoleón (bot.) s. pr. m. (sil. -le-on)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink