NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NARATÍV adj. v. epic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naratív adj. m., pl. naratívi; f. sg. naratívă, pl. naratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. narratif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink