NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acțiune narcotică, întrebuințat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer ușor, tonic și calmant al tusei. (< fr. narcotine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
narcotínă s. f., g.-d. art. narcotínei; pl. narcotíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NARCOTÍNĂ ~e f. Substanță crista-lizată, extrasă din opiu, întrebuințată în medicină (ca febrifug, ca tonic etc.). /<fr. narcotine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink