NARGHELEGÍU, narghelegii, s. m. Slujbaș la curtea domnească din țările românești care pregătea domnului narghileaua. – Din tc. nargileci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
narghelegíu s. m., art. narghelegíul; pl. narghelegíi, art. narghelegíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink