NARGHILEÁ, narghilele, s. f. Lulea de tip oriental prevăzută cu țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. [Var.: (înv.) nargheleá s. f.] – Din tc. nargile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
narghileá (narghiléle), s. f. – Pipă turcească. – Mr. narghile. Tc. (per.) nargile (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1556), cf. ngr. ναργελές, bg. nargele, sb. nargila. – Der. narghelegiu, s. m. (înv., slugă la palat care prezenta domnului narghileaua).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
narghileá s. f., art. narghileáua, g.-d. art. narghilélei; pl. narghiléle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NARGHILEÁ ~éle f. Lulea orientală, având un tub lung, al cărui capăt de jos comunică cu un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. /<turc. nargile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink