NÁTIMĂ, natime, s. f. (Reg.) Ființă uriașă; namilă. – Din anatima (puțin folosit).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
nátimă, nátime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namilă, matahală, arătare, monstru. 3. bubă mare și rea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink