NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÁTRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NÁTRĂ s. v. crilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. nátrei; pl. nátre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NÁTRĂ ~e f. Toată urzeala de pe războiul de țesut. /<bulg., sb. natra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink