NATURÍSM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din fr. naturisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NATURÍSM n. Tendință în literatură și artă manifestată prin cultul pentru natură, printr-o profundă comuniune cu natura. /<fr. naturisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NATURÍSM s.n. 1. Tendință în arta italiană din sec. XIV-XV de a reflecta natura. ♦ Teorie care afirmă ca ideal moral, individual și social întoarcerea la natură. 2. Cultul naturii sau al unor forțe personificate ale ei. ♦ Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. [< fr. naturisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NATURÍSM s. n. 1. curent literar-artistic caracterizat prin tendința de a reflecta natura, prin cultul pentru natură. ◊ teorie care afirmă ca ideal moral întoarcerea la natură. 2. cultul religios al naturii. 3. teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. ◊ sistem terapeutic bazat exclusiv pe factori naturali. (< fr. naturisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
naturísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink