Dex naufragiat

NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. (Despre nave; p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-at] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].

NAUFRAGIÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană, navă) care a suferit un naufragiu. (< naufragia)

naufragiát s. m., adj. m., pl. naufragiáți; f. sg. naufragiátă, pl. naufragiáte

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

A NAUFRAGIÁ ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].

NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)

NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.

naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. și pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)