NAÚTICĂ f. Știința și tehnica dirijării navelor. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NAÚTICĂ s.f. Știința și tehnica de a conduce nave. [< fr. nautique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAÚTICĂ s. (MAR.) navigație, (înv.) corăbierie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naútică s. f. (sil. na-u-), g.-d. art. naúticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAÚTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de navigația pe apă; propriu navigației pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOTOCROS NAÚTIC s. (SPORT) motonautică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naútic adj. m. (sil. na-u-), pl. naútici; f. sg. naútică, pl. naútice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink