NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. (Rar) Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ademenit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEADEMENÍT adj. v. cinstit, corect, înco-ruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neademenít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neademeníți; f. sg. neademenítă, pl. neademeníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink