NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atestat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
neatestát adj. m., pl. neatestáți; f. sg. neatestátă, pl. neatestáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink