NECHIBZUÍNȚĂ, nechibzuințe, s. f. Lipsă de judecată, de cumpănire; p. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Ne- + chibzuință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECHIBZUÍNȚĂ s. v. imprudență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nechibzuință ≠ chibzuință
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECHIBZUÍNȚĂ ~e f. (negativ de la chibzuință) Faptă nechibzuită; nesocotință. /ne- + chibzuință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink