NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECONTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink