NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECREDINCIÓS adj. v. bănuitor, neîncreză-tor, nestatornic, sceptic, schimbător, suspicios, temător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. a*****r.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Necredincios ≠ credincios, devotat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióși; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECREDINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; ne-încrezător; incredul. ◊ Toma ~osul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creștină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink