NECRÓPOLĂ, necropole, s. f. Cimitir (subteran) din antichitate; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECRÓPOLĂ s.f. (Ant.) Boltă subterană în care erau depuși morții. ♦ Cimitir. ♦ Cavou. [< fr. nécropole, cf. gr. nekropolis – orașul morților].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NECRÓPOLĂ s. f. 1. (ant.) cimitir. 2. cavou, criptă. (< fr. nécropole, gr. nekropolis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NECRÓPOLĂ s. v. cavou, cimitir, criptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
necrópolă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECRÓPOLĂ ~e f. 1) (în antichitate) Complex de morminte sub formă de bolți subterane sau construcții la suprafața solului. 2) Ansamblu de monumente funerare. /<fr. nécropole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink