NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. ◊ Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art.; pop.) D****l, diavolul. – Ne- + curat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECURÁT adj. v. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECURÁT adj., s. art. 1. adj. v. impur. 2. adj. v. dubios. 3. adj. v. diabolic. 4. s. art. v. d**c.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECURÁT s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Necurat ≠ curat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
necurát adj. m., pl. necuráți; f. sg. necurátă, pl. necuráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECURÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (negativ de la curat) Care este caracteristic pentru d**c; de d**c; d*****c; diavolesc; diabolic. ◊ (Duh) ~ spirit rău; diavol. /ne- + curat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink