NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Ne- + cuvântător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECUVÂNTĂTÓR s. v. animal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink