NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEDÉMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEDÉMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NEDÉMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Ești ~ de această demnitate.) 2. adj., s. v. ticălos. 3. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. v. compromițător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nedemn ≠ demn, vrednic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nedémn adj. m., pl. nedémni; f. sg. nedémnă pl. nedémne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink