Dex negativa

NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

NEGATIVÁ vb. I. tr. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. [Et. incertă].

NEGATIVÁ vb. tr. a încărca, a polariza cu electricitate negativă. (< negativ)

negativá vb., ind. prez. 1 sg. negativéz, 3 sg. și pl. negativeáză

NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film, sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

NEGATÍV¹ n. 1) Imagine fotografică în care distribuția luminii și a umbrei este inversă celei reale. 2) Material fotografic pe care s-a obținut o astfel de imagine. /<it. negativo, lat. negativus, fr. négatif, germ. Negativ

NEGATÍV² ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu pozitiv și afirmativ) 1) și adverbial Care neagă ceva; care conține o negație; care exprimă o contestare sau un refuz. Răspuns ~. 2) Care este lipsit de însușiri bune; rău. ◊ Erou ~ erou într-o operă artistică, care cumulează calități considerate ca rele. 3) Care cauzează sau poate cauza un rău; dăunător. Influență ~ă. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mic decât zero și se notează cu semnul minus. Mărime ~ă. ◊ Semn ~ semnul minus folosit pentru caracterizarea numerelor negative. 5) med. (despre analize, reacții, probe) Care nu adeverește prezența în organism a unui agent patogen. /<it. negativo, lat. negativus, fr. négatif, germ. negativ

NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif].

NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

CATALIZĂ NEGATÍVĂ s. v. anticataliză.

NEGATÍV adj. 1. v. defavorabil. 2. v. dăunător. 3. v. minus.

Negativ ≠ afirmativ, pozitiv

negatív adj. m., pl. negatívi; f. sg. negatívă, pl. negatíve

negatív s. n., pl. negatíve