NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Din lat. nebula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÉGURĂ s. 1. v. ceață. 2. v. beznă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NÉGURĂ s. v. inexistență, neant, neființă, nimic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
négură (néguri), s. f. – Ceață. – Mr. negură. Lat. nĕbŭla (Pușcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul b › g, cf. nivit › ninguit (cu infix nazal) sau naevus › neg, rubus › rug. Explicația plecînd de la lat. *nigrula (Candrea, Éléments, 5) nu e probabilă. – Der. (î)negura, vb. (a se încețoșa, a se întuneca; a se încrunta); negureală, s. f. (ceață); neguros, adj. (cețos, întunecos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NÉGURĂ ~i f. 1) Ceață deasă care se formează dimineața, reducând vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de ființe sau lucruri); mulțime nenumărată. /<lat. nebula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink