NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoríe s. f.] – Negustor + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEGUSTORÍE s. v. comerț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEGUSTORÍE s. v. marfă, produs.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEGUSTORÍE ~i f. 1) Activitate comer-cială particulară; comerț particular; negoț. 2) Ocupația negustorului. 3) depr. Tranzacție comercială (cu dedesubturi). /negustor + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink