NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEGUSTORÍME f. (colectiv de la negus-tor) 1) Totalitate a negustorilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); tagma negustorilor. 2) Mulțime de negustori. /negustor + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
negustoríme s. f., g.-d. art. negustorímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink