NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEIZBUTÍT adj. 1. v. nereușit. 2. v. eșuat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. sg. neizbutítă, pl. neizbutíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink